Ridica-te si lupta

Atunci cand pierzi… iar publicul te aplauda!

Astazi am avut parte de o surpriza: in filele calculatorului prafuit de timp am gasit un articol pe care l-am scris candva, dar nu a apucat sa simta atingerea soarelui pana acum. Si cum afara e o zi minunata de Septembrie, e momentul oportun sa il scoatem in lume! Asa ca, dragii mei, iata-l:

Candva anul trecut, am fost invitat la o gala de K1 de catre un prieten drag (multumesc Sorin Balasioiu!). Ca fapt divers, cei care urca in ring nu sunt niste „unii care dau cu pumnii si picioarele in stanga si in dreapta, ca altceva nu ii duce capu'”, conform diverselor zvonuri. Cei care spun acest lucru probabil n-au habar cat munceste un astfel de sportiv, ce fel de antrenamente indura (foarte obositoare uneori), ce sacrificii trebuie sa faca si si lista poate continua.

Personal, am facut K1 o perioada, asa pentru „uz personal”. Iar dupa un antrenament de 60-80 minute, eram pur si simplu „terminat”. Ca sa va faceti o idee, incercati sa faceti incalzire 20-25 de minute la foc automat, fara pauza si vedeti cat rezistati. In pauza de odihna, circa 20-30 secunde intre serii, se faceau lovituri in aer si joc de picioare… faina pauza, nu? Iar acum ganditi-va daca un antrenament „for fun” se face asa, oare cum se antreneaza un sportiv adevarat?

Acum, revenind la subiectul articolului, in cadrul acestei gale, in doua dintre meciurile disputate, s-a intamplat ceva minunat: contrar asteptarilor, cei care desi au pierdut, au avut puterea de a rezista pana la finalul celor 3 reprize, incasand pumni, bagati in corzi, ba chiar trantiti la pamant. Si au pierdut, da. Nimic iesit din comun pana aici… Numai ca la finalul meciului, sala a inceput sa-i aplaude pe cei care au pierdut. Parca dintr-odata castigatorii nici nu mai existau.

Ma uitam la saracii oameni (carora pana la urma le ofer toata stima pentru ca au castigat) si observam ca nu prea ii baga nimeni in seama, in afara de sustinatorii lor si de fotografii care trebuiau sa isi faca datoria. Invingatorii s-au ales cu pozele, invinsii s-au ales cu ropote de aplauze (inclusiv de la mine).

Pentru ca la finalul zilei, nu putem sa castigam toate bataliile, nu? Si atunci ce facem? Putem sa rezistam pana la capat, sa ne demonstram ca putem si sa devenim un exemplu pentru cei din jurul nostru. La urma urmei, maine e o noua zi si o noua lupta pe care o putem castiga.

In familie, in cadrul unei prietenii, in afaceri, in societate… alege orice domeniu vrei si vei gasi astfel de lupte. Nu vei reusi sa castigi de fiecare data… insa poti sa iesi cu capul sus din orice situatie si sa te pregatesti pentru urmatoarea. Bravo voua, sportivilor care mi-ati adus aminte cat de frumoasa e viata si cum ne scoate ea in cale intamplari care sa ne arate cine suntem cu adevarat.

La final, vreau sa te felicit si sa iti multumesc Ionut Puca, nu te cunosc prea bine, insa mi-ai transmis ca esti un om frumos si valoros (Ionut fiind antrenorul unuia dintre baietii aplaudati)!

frustrated-woman-lawyer-sexism

Draga angajat, te rog nu-ti mai bate joc!

Zilele trecute s-au intamplat diverse lucruri care m-au facut sa imi aduc aminte de faptul ca vroiam sa scriu acest articol acum mult timp. Este un articol cu si pentru angajati (si nu numai). Ca sa definim si mai specific, este vorba despre angajatul care lucreaza intr-o firma oarecare. O sa va spun pe scurt 2 povesti.

Citeste mai mult

Cerere demisie adult

Cerere de demisie din functia de adult

Textul de mai jos nu este scris de mine, l-am gasit intr-o oarecare pagina in acest internet minunat. Insa cred ca fiecare din noi ar putea sa aiba o astfel de demisie scrisa… si daca nu avem curajul sa o punem pe birou, macar sa o citim din cand in cand!

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Citeste mai mult

choose to be happy

De ce nu esti fericit(a)?

Ieri 20 martie a fost ziua nationala a „fericirii”. Un cuvant interesant, nu?

De-a lungul timpului am auzit fel si fel de ganduri – exprimari ale cuvantului „fericire”: o sa fiu fericit(a) cand o sa am bani, cand voi schimba locul de munca, cand o sa devin mama, cand o sa termine copilul meu cu examenele, cand o sa scap de parinti, cand o sa am propria masina, cand scap de perioada asta grea, etc.

Citeste mai mult

De la vis la realitate

De la vis la realitate

Persoana care mi-a insuflat iubirea pentru sport a fost antrenorul meu Paris Horatiu. Sportul a facut parte din viata sa inca de mic copil si a reprezentat disciplina, incredere, sanatate si spirit de echipa.

Citeste mai mult

Elena Florescu sala

Elena Florescu – un strop de inspiratie

Elena Florescu. La inceputul lui 2015 era o necunoscuta pentru mine. Am intalnit-o in momentul in care am fost coleg de antrenament cu ea la sala pe care ambii o frecventam. O fata care nu parea sa aiba multe de spus, retrasa, ba chiar timida. Isi vedea singura de antrenament fara sa „chicoteasca” cum faceau alte fete prin sala. Putin cam serioasa parca. Abia ulterior am aflat ca se antreneaza pentru un concurs.

Citeste mai mult

Iesi din zona de confort

Datul cu sapa si iesirea din zona de confort

A trecut ceva vreme de cand n-am mai publicat. Poate ca m-am lasat purtat de valul vietii, poate ca am vrut pur si simplu sa fac alte lucruri. Insa o intamplare de astazi m-a miscat intr-o asemenea maniera incat nu pot sa ma abtin din a scrie. :) Vorbim despre datul cu sapa, de cum sa iesi din confort si sa devii un campion.

Citeste mai mult

Oamenii sunt inca frumosi

Oamenii sunt frumosi

A trecut ceva vreme de cand am primit ocazia sa scriu acest articol. Si trebuie sa recunosc ca m-am gandit mult despre ce sa scriu. Problema mea nu era ca nu aveam subiect, ci ca aveam prea multe de spus. Nu te crampona la faptul ca nu ma cunosti (sau poate da), nici la faptul ca neavand o conexiune cu mine iti va fi greu sa empatizezi cu articolul. Ramai deschis si poate ca vei gasi in articol ceva care sa te inspire. In viata totul este despre inspiratie!

Citeste mai mult

Drumul catre mine

Drumul catre mine

M-am intrebat de multe ori cum pot sa gasesc drumul catre mine, catre sufletul meu si emotiile mele. Drumul catre lucrurile pe care mi le doresc curat, dincolo de ego si asteptari de la mine si ceilalti. Iar in calatoria aceasta am descoperit ca e mai placut cand intersectez macar pentru o bucata drumul cu ceilalti. Batatorind potecile cu alte suflete, am invatat sa invat, am invatat ca toti cei din jur sunt oglinzi ale noastre. Avem nevoie doar sa ne gasim curajul sa privim in ele.

Citeste mai mult

Fetita cea mica

Pentru ca primul loc nu inseamna mare lucru pana nu inveti cum este sa fii si pe ultimul

N.B. Intre randurile asternute pe aceasta pagina s-a inserat un timp considerabil (mai bine de 2 luni), care, asemeni unui tavalug de neoprit, a adus tot soiul de experiente, rasturnari de situatii, veniri si plecari… reamintindu-mi ca, pana la urma, despre asta este viata, despre trairi, emotii, fapte si oameni pe care ii asezam, intr-o ordine aleatorie, in puzzle-ul de zi cu zi… in incercarea de a gasi acel sens autentic catre ce inseamna fericirea pentru fiecare dintre noi.

Citeste mai mult

Pagina 1 din 3

G.D.P.R. | Politica Cookies | Branding by Pion Media