M-am intrebat de multe ori cum pot sa gasesc drumul catre mine, catre sufletul meu si emotiile mele. Drumul catre lucrurile pe care mi le doresc curat, dincolo de ego si asteptari de la mine si ceilalti. Iar in calatoria aceasta am descoperit ca e mai placut cand intersectez macar pentru o bucata drumul cu ceilalti. Batatorind potecile cu alte suflete, am invatat sa invat, am invatat ca toti cei din jur sunt oglinzi ale noastre. Avem nevoie doar sa ne gasim curajul sa privim in ele.

Am invatat ca nu avem nevoie sa fim criticati, ci iubiti. Ca nu avem dreptul sa ii judecam pe ceilalti. Fiecare are defectele, calitatile, durerile si ranile sale. Trebuie sa intelegem ca fiecare persoana traieste in urma convingerilor si valorilor sale. Asta nu inseamna ca alegem bine sau rau sau ca traim corect sau incorect. Ci mai degraba traim doar ce ne dam voie sa simtim, auzim sau vedem. Cu totii traim ca intr-un acvariu. Unii dintre noi pot avea un acvariu incapator, altii luminos sau al altora poate fii impanzit cu alge putrezite.

Asa ca de ce am judeca? Ce bine ne-am face daca ne-am judeca? Oare judecata ne va face sa ne simtim mai iubiti, mai acceptati sau mai respectati? Si la ce folos sa dam sfaturi care nu sunt cerute?

Nu cumva tocmai acele sfaturi vorbesc doar despre noi, neavand nici o legatura cu situatia omului din fata noastra? Nu cumva tocmai acele sfaturi pleaca de pe pozitia omului care vrea sa-si demonstreze ca e mai bun sau mai puternic decat cel din fata sa? Si daca sfaturile noastre pleaca din ego cum ar putea gasi calea inimii?

De ce ne-am compara unii cu altii? Oare nu asta ne va lua din frumusetea si autenticitatea noastra? Daca toti am trai „corect” nu ar fi plictisitor? In ce ar mai consta diversitatea?

Si ce avem de castigat daca ne dam cu parerea? Oare cand am devenit avizati sa ne dam cu parerea despre orice, oricine si oricum? Cand oare datul cu parerea, barfa sau comitetul de pe sant a adus o solutie, o vindecare, ori o mangaiere din suflet pentru suflet?

In aceasta cautare catre suflet am aflat ca noi oamenii nu avem nevoie de comparatii, sfaturi necerute si critici, ci mai degraba avem nevoie de intelegere, acceptare si cel mai important iubire. Cu totii vrem sa ne simtim integrati in Viata. Iar primul pas este sa fim centrati in noi. Sa fim iubire si acceptare.

Oamenii au nevoie de iubire. Iubeste-i! Caci tocmai acea iubire te va ghida catre sufletul tau.

  • author's avatar

    Alina Stefania

    „In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea mi se intampla contribuie la dezvoltarea mea personala.”

    Citatul de mai sus reprezinta unul dintre principiile dupa care imi ghidez viata si care se rasfrange si asupra articolelor pe care le scriu. Sunt un om simplu, sincer si sociabil, caruia ii place sa cunoasca oamenii dincolo de masti si prejudecati.

    Sunt pasionata de dezvoltarea personala si autocunoastere, urmand si cursurile de NLP Practitioner si NLP Master.

    Cochetez cu scrisul inca din facultate, insa abia de curand acest hobby s-a concretizat. Ce inseamna pentru mine scrisul? Pentru mine scrisul este o stare, o stare de pace si unitate cu tot ceea ce sunt si simt, pe care imi place sa cred ca o transmit si celor care se afla dincolo de ecranul pc-ului.

  • author's avatar