A trecut ceva vreme de cand am primit ocazia sa scriu acest articol. Si trebuie sa recunosc ca m-am gandit mult despre ce sa scriu. Problema mea nu era ca nu aveam subiect, ci ca aveam prea multe de spus. Nu te crampona la faptul ca nu ma cunosti (sau poate da), nici la faptul ca neavand o conexiune cu mine iti va fi greu sa empatizezi cu articolul. Ramai deschis si poate ca vei gasi in articol ceva care sa te inspire. In viata totul este despre inspiratie!

Astazi vreau sa iti spun ca oamenii sunt frumosi. Sunt frumosi iar eu cred cu adevarat asta. Rousseau, unul dintre cei mai geniali filozofi ai tuturor timpurilor, spunea in Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni, ca “Omul este bun de la natura, dar societatea este aceea care il corupe”. Si cata dreptate avea! Si cat de mult ni se aplica aceasta teorie in 2016!

Dar sa incepem cu inceputul. A existat o vreme in care credeam ca oamenii nu mai pot si nu merita sa fie salvati. Asteptam aproape cu nerabdare Apocalipsa cea cu putere sa spele toate relele din lume. Insa Apocalipsa intarzia sa apara si am inceput sa privesc in jurul meu. Mi-am lasat casa si Valencia si Hefe, si am incercat sa privesc oamenii fara filtre, sa ii cunosc fara editari, sa aflu cine au fost inainte ca societatea sa le spuna cine ar trebui sa fie. Voiam sa inteleg ce este in neregula cu noi ca specie. De ce pisica vecinului are mai multa compasiune decat medicul care spune ca nu intra in operatie daca nu ii pui ACUM in palma suma X?

Acest articol nu este despre ei. Este despre chelnerul dragut de la cafeneaua din coltul garii care iti zambeste intr-o vinere ploioasa, este despre taximetristul haios care iti spune bancuri tot drumul, despre doamna amabila pe care o rogi sa iti schimbe niste bani dar iti plateste calatoria in schimb. Este despre acei oameni de treaba care merita cautati. Nu conteaza ce varsta ai, nu conteaza prin cate experiente aiurea rau ai trecut. Nu are nimic de-a face cu faptul ca societatea te-a “educat” sa fii pragmatic si suspicios. Aceasta parte din noi care cauta necontenit bunatatea din oameni exista, ascunsa undeva adanc in sufletele noastre. Dar cine sa o trezeasca?

Pe la 16 ani am inceput sa fac munca de voluntariat. Nu cred ca exista un sentiment mai inaltator decat acesta. Cred, bazandu-ma pe experienta mea, ca meseria de voluntar te educa intr-un fel, te vindeca de negativism si cumva iti dezvolta niste principii mai “sanatoase” pentru societatea din jurul tau si implicit pentru tine. Dupa ani de zile in care banii primiti de la parinti abia iti ajungeau pentru paine si lapte, insa tu alegeai sa faci voluntariat in loc sa lucrezi, parca intelegi mai bine de ce societatea asta are nevoie de oameni altruisti care sa lupte pentru ea. Fiecare tanar ar trebui sa faca voluntariat macar pentru o perioada. Sunt multe lectii de invatat si multe greseli de facut inainte sa ne aruncam in viata de adult.

Oameni in duet

Datorita voluntariatului am inceput sa calatoresc si am trezit balaurul. L-am botezat Dor de duca si uneori trebuie sa vorbesc cu el ore in sir pentru a-l convinge ca nu este inca timpul sa impachetam. Am ajuns sa cunosc foarte multi oameni frumosi, oameni imperfecti dar frumosi tocmai in acele imperfectiuni. Am vazut ca nu este o cauza pierduta sa crezi in umanitate, sa speri in salvare, sa cauti cu orice pret o schimbare. NU, nu este prea tarziu. Exista AIESEC, o mana de oameni in fiecare oras din cele 129 de tari si teritorii care impreuna formeaza cateva milioane de membrii care in fiecare zi se trezesc cu singurul gand de a face o schimbare in societate. Exista YMCA care de 168 de ani intind o mana persoanelor cu dizabilitati de care mai toata lumea fuge. Exista numeroase alte organizatii care incearca sa schimbe ceva.

Nu, nu suntem niste piese de sah pe care “liderii” le muta cum vor ei. Nici papusi manuite de un papusar meschin caruia ii place sa ne tortureze. Si nici nu suntem intr-o competitie unii cu altii. Ne aruncam singuri in acest vartej de a strange mai mult decat vecinul cand defapt singura competitie care ar trebui sa existe ar fi care este mai uman dintre toti. Suntem fiinte libere si avem alegeri de facut in fiecare zi. Depinde de noi daca vrem sa privim pasiv sau sa fim un participant activ. M-am saturat de voci care se plang cand exista atat de putine maine care lucreaza. Observ in cercurile in care ma invart o trezire la viata, chiar si aici in Romania. Si eu vreau sa fiu parte din ea.

Tu ce faci? Tu care citesti acest articol acum? Poate nu mai crezi, poate te gandesti ca nu ai cum sa ajuti dar da-mi, te rog voie, sa iti spun ca te inseli. Nu ai timp? Ajuta-i pe cei care au timp dar nu au resurse. Iar daca ai timp nu mai pierde vremea. Gaseste acel mod prin care te poti implica in societate si fii parte din schimbare. Fii vocea de care au nevoie copiii tai. Nu va veni cineva care sa construiasca pentru ei lumea la care parintii tai au visat pentru tine. Este datoria ta astazi, sa lasi ceva in urma pentru generatiile de maine. Lumea nu se va schimba peste noapte, Pamantul nu se va vindeca pana anul urmator. Dar daca nu incepem de undeva cum sa se intample?

  • author's avatar

    Scarlett

    „Scarlett nu e o simpla calatoare. Ar fi prea banala daca ai numi-o asa. Ceea ce face ea e sa descopere. Fie ca picioarele o duc spre nord, sud, est sau vest gaseste cate ceva care trebuie povestit. In schimb mai lasa cate o farama din sufletul ei pe unde trece. De parca ar respecta legea schimbului echivalent din alchimie.”

    Am rugat la un moment dat un prieten sa-mi faca o descriere. Mi-a placut tare mult rezultatul. Mi se pare ca a surprins chintesenta personalitatii mele si o lege fundamentala in care cred. Imi amintesc cand am plecat prima oara de una singura. Aveam 17 ani pe atunci. Am iubit fiecare secunda petrecuta cu mine pe acele taramuri neumblate. In acel moment am inceput sa ma cunosc pe mine, si cunoscandu-ma am inceput sa inteleg oamenii din jurul meu, aceste fiinte minunate care prea adesea uita sa traiasca.

    Asta este tot ceea ce imi doresc de la mine. Sa traiesc, sa las ceva bun in urma mea, sa ating oameni si sa le dau voie sa ma emotioneze. Sa imi strang amintiri pentru ca amintirile sunt emotii care te construiesc ca persoana. Daca m-ai intreba astazi ce anume isi doreste Scarlett de la viata ti-as spune ca vreau sa traiesc mai mult decat exist.

  • author's avatar